Previn situațiile nedorite de naștere a unor copii cu malformații care prezintă semne ecografice din perioada intrauterină.
Pentru o sarcină fără risc se recomandă 3 ecografii de screening prenatal.
Ecografia trimestrul 1 - minimorfologia fetala: între 12-13 săptămâni și 6 zile se analizează minimorfologia fetala (plexuri coroide, membre, perete abdominal, cord etc), se stabilește și confirmă dacă sarcina este unică sau multiplă, care este termenul și se calculează riscul pentru aneuploidii folosind markerii biochimici acreditați (Brahms Kriptor, etc) și programul Fetal Medicine Foundation pentru calculul de risc (vezi www.fetalmedicinefoundation.com). Pe baza datelor materne, a măsuratorilor ecografice și a markerilor biochimici se stabilește un risc individual de aneuploidii; acesta poate fi – risc crescut (se impune verificarea cariotipului prin manevre invasive), risc intermediar (se recomandă testarea ADN fetal liber din sângele matern care va recalcula riscul) , risc scăzut.
Ecografia trimestrul 2: între 20-22 săptămâni se analizează structurile fetale, placenta și lichidul amniotic și se măsoară velocimetria la nivelul arterelor uterine și ombilicale și greutatea fetală. Structurile fetale se analizează conform recomandărilor ISUOG (International Society of Ultrasound in Obstetrics and Gynecology) ( www.isuog.org Standards & Guidelines) care au fost aprobate și de Societatea Română de Ultrasonografie în Obstetrică (SRUOG). Greutatea fetală se exprimă în percentile pentru a verifica dacă creșterea este corespunzătoare vârstei de gestație stabilită în trimestrul 1.
Ecografia trimestrul 3: între 30-31 săptamâni se revede morfologia fetală, se estimează greutatea fetală care se compară cu cea din trimestrul al 2-lea și se măsoară Dopplerele ombilical și cerebral ca și localizarea placentară și cantitatea de lichid amniotic.
Pentru o sarcina cu risc crescut sau in cazul depistarii anumitor patologii se efectueaza ecografii suplimentare .